cine sunt gospodarii noștri?

kik a gazdáink?

< Vissza

Kun Barna

Bihardiószeg - borász

Kun Barna este un viticultor și vinificator din Diosig care s-a născut în mijlocul viței-de-vie: atât tatăl său, cât și bunicul său au lucrat în vie și au făcut vin. Astăzi, el se ocupă personal de fiecare butuc – taie, sapă, leagă – ajutat de soția sa, Karolina, și de fiul lor, Lehel. Pentru Barna, viticultura nu este o muncă, ci un hobby care îl relaxează. Deși în trecut au avut o plantație de un hectar, în prezent cultivă conștient doar cât poate întreține cu familia, fără să apeleze la muncitori zilieri.

Produce în principal vinuri albe – cultivă fetească regală, muscat ottonel, cserszegi fűszeres și sauvignon blanc –, dar, datorită cererii, cumpără anual și aproximativ o tonă de struguri roșii din Sântimreu, pentru a putea oferi și vinuri roșii și roze. Produce între 3.000 și 4.000 de litri de vin pe an, vândut în cea mai mare parte la vrac, dar clienții fideli primesc și 200–250 de sticle etichetate, îmbuteliate cu grijă.

Vinurile sunt păstrate atât în butoaie de lemn, cât și în tancuri de inox – deși butoaiele se potrivesc mai bine cu atmosfera cramei vechi, tancurile moderne permit păstrarea mai eficientă a aromei, culorii și parfumului vinului. Crama, care are peste 200 de ani, a fost moștenită de Karolina. Tatăl ei, József Szűcs, a cumpărat-o în 1973 în renumitul șir de pivnițe al Diosigului. De atunci, a devenit un loc al evenimentelor de familie, al întâlnirilor și sărbătorilor, unde uneltele vechi de vinificație păstrate cu grijă dau un farmec aparte locului.

Barna își vede viitorul în fiul său: va planta viță-de-vie nouă doar dacă Lehel își asumă întreținerea plantației și gestionarea cantității suplimentare de vin. Lipsa forței de muncă este o problemă serioasă și în Diosig, motiv pentru care mecanizarea lucrărilor este esențială. După cum spune, dificultățile nu constau în plantare, ci în anii de îngrijire care urmează. Iar vremea este imprevizibilă – au fost ani în care au cules doar 200 kg de struguri, din cauza grindinei. Cu toate acestea, familia merge mai departe: pentru că via, vinul și familia – acestea dau adevărata savoare vieții.

Kun Barna igazi diószegi borász, aki beleszületett a szőlőbe: apja, nagyapja is szőlővel és borral foglalkozott. Ma is minden tőkét maga metsz, kapál, kötöz – felesége, Karolina és fia, Lehel is aktívan részt vesz a fél hektáros birtok munkáiban. Barna nem munkának, hanem hobbinak tekinti a borászatot, amiben kikapcsolódik. Korábban nagyobb, egyhektáros területük is volt, de mára tudatosan csak annyit tartanak fenn, amit idegen segítség nélkül, családi összefogással el tudnak látni.

Főként fehérbort készít – királyleányka, cserszegi fűszeres, ottonel muskotály és sauvignon blanc terem a szőlőjében –, de a kereslet miatt minden évben vásárol egy-egy tonna kékszőlőt is Hegyközszentimréről, hogy vörösbor és rozé is kerüljön a palettára. Évente 3-4 ezer litert készít, főleg folyóborként értékesíti, de törzsvásárlóinak 200–250 palackot is tölt, címkéz.

Borait részben fahordókban, részben inox tartályokban tárolja – bár a régi pince hangulatához jobban illenek a hordók, a modern tartályokkal könnyebb megőrizni a bor illatát, színét, aromáját. A pince egyébként több mint kétszáz éves, Karolina hozománya. Egykori gazdája, Szűcs József – Barna apósa – 1973-ban vásárolta a híres diószegi pincesoron. Azóta családi események, vendéglátások, ünnepek helyszíne, amit a régi borászati eszközök és emlékek tesznek még különlegesebbé.

Barna a jövőt a fiában látja: szőlőt újra csak akkor telepítenek, ha Lehel is vállalja a teljes munkát. A gazdálkodást ma már csak gépesítéssel lehet bővíteni, a munkaerőhiány Diószegen is súlyos. Azt mondja, a szőlőben nem az ültetés a nehéz, hanem az évekig tartó, folyamatos gondozás. De bármilyen nehézség is jön – legyen jégverés vagy terméskiesés – Kun Barna filozófiája egyszerű: fel kell állni, és menni kell tovább. Mert a bor, a szőlő és a család – ezek adják az élet igazi ízét.